Ardeiul iute (Capiscum annuum L.) planta erbacee anuala cu flori albe, fructe – bace de culoare verde, galbena sau rosie iar semintele alb-galbui. Ardeiul iute este cultivat atat in scopuri alimentar-condimentare, cat si in scopuri terapeutice.

Parti utilizate

Fructul. Ardeii se culeg cand sunt copti (din iulie pana in septembrie), se usuca, dupa care se folosesc la prepararea de tincturi, unguente si pulberi.

Compozitia chimica

Ardeiul iute contine o cantitate ridicata de capiscinoide (substante care confera gustul iute), pigmenti carotenoidici (responsabili pentru culoarea ardeiului) si vitaminele A si C.

Recomadari medicinale

Administrat intern, ardeiul iute stimuleaza secretiile gastrice si trateaza alcoolismul cronic. Folosit extern, intensifica circulatia sanguina, calmeaza durerile de reumatism, nevralgiile si stimuleaza cresterea parului. Datorita proprietatilor antiseptice si antiinflamatorii se poate folosi si in tratamentul virozelor respiratorii.

Administrare

Pentru uz intern, se prepara tinctura din 10 g de ardei uscat la 100 ml alcool de 70°. Pentru alcoolismul cronic se beau 40-50 de picaturi de tinctura, puse intr-o cana cu ceai amar,  de cate ori apare a nevoia de a bea alcool. Ca stimulent gastric, se iau 10-15 picaturi intr-o cescuta cu apa, cu putin timp inainte de masa.

Pentru uz extern se prepara tot o tinctura din 20 g de ardei uscat la 100 ml alcool de 70°, cu care se fac frectii.

Contraindicatii

Hemoroizii, ulcerul gastric, afectiunile hepatice si inflamatiile intestinale, sunt accentuate de consumul de ardei iute. Nu se recomanda femeilor pe durata sarcinii si in perioada de alaptare. Evitati contactul cu ranile deschise si zone sensibile precum ochii, buzele si nasul.