Feniculul (Foeniculum vulgare), denumit si anason dulce, marar dulce sau molura, este o planta perena comestibila din  genul Foeniculum, familia Apiaceae (Umbelliferae), care se intalneste in flora spontana din regiunea mediteraneeana, sud-vestul Asiei si nordul

Cele mai bune culturi premergatoare pentru fenicul sunt plantele care lasa terenul fara resturi vegetale, curat de buruieni si bogat în elemente nutritive. Printre acestea se numara leguminoasele pentru boabe si cerealele paioase (graul, secara, orzul).

Fiind o planta de origine mediteraneana, feniculul are nevoie de un loc cald si insorit, pentru ca semintele sa ajunga cu succes la maturitate. Pentru germinare, semintele de fenicul au nevoie de o temperatura minimă de 6-8°C, temperatura optima fiind de 16-18°C, in conditii de umiditate suficienta. Pe durata iernii, plantele se pot musuroi pentru a face fata temperaturilor scazute.  In vederea obtinerii unei productii ridicate, cultura de fenicul trebuie amplasata intr-un loc insorit, in caz contrar scade ramificarea plantelor, se reduce productia de fructe si ulei volatil.Avand o suprafata foliara redusa, feniculul este considerat o planta rezistenta la seceta. Totusi, in timpul perioadei de vegetatie exista doua momente in care un regim de umiditate ridicat este necesar: in timpul germinatiei semintelor si in momentul formarii si ramificarii tulpinilor.

Solul trebuie sa fie profund si bine afanat, date fiind radacinile intinse ale feniculului. Potrivite pentru cultura feniculului sunt cernoziomurile si solurile aluvionare. Nu sunt recomandate solurile acide si cele mocirloase.

Semanatul feniculului se realizeaza primavara cat mai devreme,  atunci cand evolutia vremii permite acest lucru.  Datorita perioadei indelungate de germinare a semintelor si cresterii lente in prima parte a ciclului vegetal, cand buruienile prezinta un mare pericol pentru reusita culturii, feniculul se amplasează pe soluri curate,  fara resturi vegetale si buruieni rasarite.  Insamantarea se face pe randuri, la distanta de 50-70 cm intre randuri, la o adnacime de 2-4 cm.

Lucrarile de ingrijire presupun rarirea plantelor la distante de 20 cm intre ele si prasile repetate pe rand si intre randuri pentru distrugerea buruienilor.

De la fenicul se folosesc bulbul, frunzele si semintele astfel: frunzele – pot fi taiate si folosite proaspete la gatit, ori de cate ori este nevoie, bulbul se poate recolta in lunile iunie –septembrie ( cand bulbul a atins dimensiunea unei mingi de tenis), semintele se recolteaza prin taierea umbelelor,  in momentul in care pe seminte incep sa apara  crestaturi cenusii (semn ca sunt aproape uscate).  Dupa recoltare, semintele se pot pastra in recipiente inchise ermetic.

Dupa ce a ajuns la maturitate, feniculul se poate raspandi cu usurinta de la sine, prin scuturarea semintelor.