e-gradinarit.ro
Tarhonul

Tarhonul

Tarhonul (Artemisia dracunculus), este o planta perena, semilemnoasa, inalta de 50—100 cm, tufoasa, puternic aromata, originara din nordul indepartat al Asiei. Radacina este slab dezvoltata in adancime, dar este foarte ramificata, din ea pornind numerosi stoloni si cateva tulpini aeriene. Tulpinile sunt ascendente, bogat ramificate si foliate cu frunze liniar-lanceolate, lungi de 2—10 cm. Florile tarhonului sunt mici, galbene spre violaceu si sunt intotdeauna sterile, motiv pentru care planta trebuie sa se inmulteasca prin despartirea tufei sau butasi. Frunzele tarhonului sunt foarte aromate iar gustul este usor amarui.

In cultura se gasesc doua tipuri de tarhon : tarhonul francez si tarhonul rusesc. Tarhonul francez este cel mai des utilizat, deoarece are o aroma mult mai puternica decat cel rusesc. Tarhonul francez se inmulteste numai pe cale vegetativa iar cel rusesc se poate cultiva si din seminte dar aroma va fi mult mai slaba.

tarhon 2  tarhon 3

Locul de plantare al tarhonului trebuie sa fie unul insorit si ferit de vant puternic. In practica, tarhonul se inmulteste pe cale vegetativa, prin butasi sau prin despartirea tufei. Pentru obtinerea butasilor, vara, cand tufa este bine dezvoltata, se taie fragmente ramificate de tulpina si se pun la inradacinat intr-un un amestec de mranita si nisip. Dupa inradacinare, plantarea butasilor se face toamna, pe randuri la 50 cm distanta si la 20 cm distanta intre plante pe rand.

tarhon 4  tarhon 5

Lucrarile de intreţinere constau in pliviri, prasile si udari dese intrucat sistemul radicular nu este foarte bine dezvoltat in adancime.  Inainte de venirea iernii, protejati radacinile prin acoperirea cu un strat de paie.

tarhon 6  tarhon 7

Frunzele se pot recolta pe tot parcursul verii, in functie de necesitati. Tarhonul se poate pastra uscat sa in otet. Frunzele de tarhon pastrate in otet au o aroma mai puternica decat cele uscate.

Articole din aceeași categorie